Pare absolut bizar, dar, cândva, Ungaria a venit cu o propunere surprinzătoare pentru „dușmanul de moarte” – România, și anume unirea cu țara noastră. Ideea a existat în planurile unora dintre cei mai de seamă politicieni maghiari, după Primul Război Mondial, dar proiectul a eșuat.
Când a vrut Ungaria să se unească cu România? În ciuda relațiilor tulburi și tensionate dintre Ungaria și România, a existat cel puțin un moment în istorie când vecinul din vest a încercat să creeze un stat și mai mare, sub conducerea regelui de atunci al țării noastre. Proiectul a eșuat însă, din cauza unei capcane de care marii oameni politici români ai vremii și-au dat seama.
Dezechilibrul creat de dezintegrarea marilor imperii
Sfârșitul Primului Război Mondial, la 11 noiembrie 1918, nu a însemnat sfârșitul tuturor ostilităților. Cel puțin pentru militarii români. Asta pentru că prăbușirea marilor imperii, cel german și, mai ales, cel austro-ungar, a adus haos și un vid de putere în mai multe țări. Ungaria a fost una dintre aceste țări care a pierdut războiul pentru că făcea parte din Imperiul dualist, împreună cu Austria, fondat în 1867.
Era o perioadă în care Revoluția bolșevică, care zdrobise Imperiul Țarist, după Revoluția din octombrie 1917 (noiembrie după adoptarea noului calendar gregorian), își extinsese tentaculele în Europa, visând la o revoluție mondială.
Astfel, la 21 martie 1919, un regim comunist a venit în fruntea Ungariei, iar statul a fost numit Republica Sovietică Ungară, după modelul din Rusia. Trebuie remarcat faptul că „sovietele” erau un organ al puterii de stat centrale și locale și nu erau legate de nicio naționalitate anume. Președintele noii republici a fost socialistul Sándor Garbai, de profesie zidar, dar puterea reală a fost deținută de ministrul comunist de externe Bela Kun.
Ungaria sovietică, care își refăcuse armata, a întreprins apoi acțiuni ostile împotriva Cehoslovaciei și, în special, împotriva României. Astfel, în noaptea de 15 spre 16 aprilie 1919, forțele maghiare au atacat pozițiile românești de pe valea Crișului.
Armata română a ripostat, dar evenimentul prezintă numeroase numeroase amănunte. Semnificativ este faptul că, după o contraofensivă alertă, armata română a ajuns până la Budapesta, la 4 august 1919, și a ocupat-o și controlat-o timp de două luni. În această perioadă, generalul Ștefan Holban a fost cel care a condus Budapesta în calitate de guvernator.
Bela Kun și acoliții săi s-au refugiat la Viena, dar elita politică a Ungariei, temându-se de dezmembrarea totală a țării, a căutat o soluție pentru a-și asigura supraviețuirea ca stat. Acum vine propunerea puțin cunoscută a celor mai proeminenți politicieni maghiari și celebra telegramă a istoricului Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române.
Regele Ferdinand, rege al Ungariei?
„Este vorba despre o telegramă expediată de Iuliu Maniu, președintele Consiliului Dirigent (guvernul provizoriu) al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria, către Nicolae Mișu, ministrul afacerilor străine al României și înregistrată de ministerul român de resort în 3 decembrie 1919”, a spus academicianul.
Înștiințarea deținea conținutul altei telegrame în care se afirma că „majoritatea însemnată a intelighenției de obârșie curată maghiară” și „majoritatea camerei avocațiale din Budapesta”, formată din 4.000 de membri, „doresc a pune pe capul regelui românilor coroana Sfântului Ștefan”. Cu alte cuvinte, Regele Ferdinand, care ocupa tronul României la acea vreme, trebuia să fie și rege al Ungariei.
O carte de memorii a diplomatului Mihail Sturdza, un descendent al familiei regale, „România și sfârșitul Europei”, conține,de asemenea, o afirmație similară.
El menționează numele a trei conți și oameni de stat unguri – Bethlen (Bethlen István a reprezentat în 1919 noul parlament ungar la tratativele de pace în Paris și a devenit premier al Ungariei în 1921), Teleki (Teleki Pál, premier al Ungariei din 1920 în 1921 și din 1939 în 1941) și Bánffy Miklós (ministru de Externe al Ungariei între 1921 și 1922) – favorabili alianței dinastice cu România.
„Bánffy ar fi agreat ideea pentru că s-ar fi temut de dispariția țării sale prin dezechilibrul creat de prăbușirea imperiilor german, austro-ungar și rusesc și de apariția Rusiei Sovietice”.
Sturdza a adăugat că Regele Ferdinand și Regina Maria au fost înțelegători cu ideea, dar premierul Ionel Brătianu a fost total împotrivă. Războiul înrăutățise relațiile dintre cele două țări, iar românii credeau, pe bună dreptate, că ungurii vor râvni la pozițiile cele mai importante într-o astfel de uniune și inseraseră un „nimic” cu multe capcane.
Era tradiția lor în vremuri de criză să caute compromisuri cât mai favorabile pentru ei, așa cum făcuseră cu Austria și alte țări, în 1867. În plus, dacă această propunere se realiza, Transilvania trebuia să-și păstreze n statut de autonomie în cadrul noului Regat dualist, ultimul gând pe care l-ar fi avut românii, după Marea Unire.
SURSA:https://click.ro/actualitate/fapt-divers/ungaria-si-propunerea-surprinzatoare-pentru-2356804.html
