Radu Zamfir a absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti în 1998, cu media generală de promovare a anilor de studii 9,63 şi media la examenul de licenţă 10.
„Mie mi-a salvat viața. Adică eu fără el, azi nu mai trăiam. Și nu mă refer numai la chirurgul Radu Zamfir, ci și la OMUL, Radu Zamfir. Pentru că în meseria este vital să fii ambele„, ne-a relatat una dintre fostele sale paciente.
„Eu nu m-am operat la dumnealui, dar pot să vă spun că am rămas uimită de câtă grijă poate să aibă de pacienții lui, indiferent de clasa lor socială. Le explică, vorbește frumos, calm, blând. Dacă e chemat noaptea, vine. Dimineața vine. Eu m-am gândit că poate locuiește în spitalul ăsta„, povesteșe impresionată o doamnă trecută bine de 70 de ani, internată în Spitalul Fundeni, locul unde Radu Zamfir este chirurg încă din anul 2000.
Curiozitatea neobișnuită a lui Radu Zamfir
“Eram un copil ca oricare altul, poate cu nişte preocupări neobişnuite, în sensul că urmăream, cu o curiozitate şi o perseverenţă de neaşteptat pentru vârsta aceea, animale mici şi insecte”, declara Radu Zamfir recent, într-un interviu.
Curiozitatea lui neobișnuită este specifică celor care au ajuns de-a lungul timpului medici de renume mondial. De obicei, așa începe totul… din pasiune, din dorința de a descoperi ce se află dincolo de ceea ce ochiul liber poate observa.
Bunicul său a fost chirurg și probabil de la el a moștenit talentul în medicină. „Trebuie să recunosc că de mic urmăream cărţile bunicului meu, Gheorghe Dumitru Grigorescu. A fost chirurg într-un spital din Adjud, un oraş mic din Vrancea, iar la vârsta pensionării s-a mutat cu noi, la Bucureşti. El m-a influenţat decisiv în meseria asta. Am impresia că în mod deliberat îmi lăsa tratatele de medicină la îndemână. Să arunce o nadă. Eu, curios, le deschideam şi nu le mai lăsam din mână. Şi a funcţionat. A fost suficient de subtil încât să nu îmi spună explicit fă asta sau asta, că aşa e bine. I-am pus tot felul de întrebări, până am înţeles ce înseamnă viaţa de medic. Practic, am înţeles esenţialul: că este metoda cea mai directă de a salva viaţa unui seamăn. Şi aşa m-am hotărât să îl urmez. Eram prin clasa a IX-a când eu şi vărul meu din Timişoara i-am promis că o să ne facem doctori. Dintre noi, doar eu m-am ţinut de cuvânt. L-am pierdut prin clasa a X-a, la 84 de ani. A fost ceva fulgerător, a făcut un accident vascular. Nu a apucat să mă vadă la facultate, dar cumva cred că a apucat să mă vadă, mai de departe şi cred că e mândru că am ales meseria de medic„, povestește deja celebrul chirurg pentru life.ro.
“Aş mai vrea să fac ceva…”
La 44 de ani, Radu Zamfir are o familie frumoasă, este căsătorit tot cu o doctoriță și au împreună două fetițe. Îi place să simtă adrenalina nu doar în sala de operații, ci și în viața de zi cu zi. Este pasionat de motoare și sporturi extreme în general. Își dorește să aibă mai mult timp liber pentru a-l petrece cu cei dragi și speră să experimenteze în curând un safari în Africa.
“Aş mai vrea să fac ceva pentru că mi-a rămas în minte bunicul şi visul lui de a merge în Africa. El m-a determinat ca acum, măcar pentru el, dacă nu şi pentru mine, să încerc un safari în Africa”, spune doctorul.
În anul 2011, dr. Zamfir a primit premiul academic Eugen Proca, al Academiei de Științe Medicale, pentru lucrarea „Transplantul Hepatic, publicată în același an la Editura Medicală. Dr. Zamfir deține un atestat european de chirurgie de transplant și atestat de studii complementare în chirurgie hepato-bilio-pancreatică, este membru al Societății Române de Chirurgie, al Asocietiei Române de Chirurgie Endoscopică, al European Society of Organ Transplantation și membru al Colegiului Medicilor din România, care i-a acordat în anul 2014 distincția Ad Honorem, pentru aportul adus în sprijinul semenilor și pentru promovarea valorilor autentice ale corpului medical.
Cu ocazia aniversării în România a 15 ani de activitate de transplant hepatic și 600 de operații efectuate cu succes, în perioada 2000 – 2015, dr. Zamfir a primit diplomă de excelență pentru contribuția deosebită și implicarea în dezvoltarea activității de transplat hepatic în România, iar în dată de 18 septembrie 2014, Primăria Municipiului București, i-a decernat diplomă în honoris pentru contribuția la dezvoltarea comunității și pentru aportul promovării Capitalei în lume.
