În primul rând, o mică digresiune. Cum de Turkiye se dezvoltă și zboară un prototip de luptător de a 5 -a generație? Aceasta este o întrebare valabilă, având în vedere că SUA, deși probabil ar pretinde că dețin singurul adevărat avion de luptă a 5- a Gen, pare până în acest moment doar să aibă concurență în acest domeniu de la ruși și chinezi, alături de un experiment experimental. demonstrant din Japonia. Europenii și-au îndeplinit în mare măsură nevoile actuale cu Rafale și Typhoon foarte capabili, dar nu Low Observable (LO), și dezbat cum să treacă la un produs Gen 6 în propunerile de proiecte internaționale concurente.
Între timp, Turkiye s-a angajat într-o încercare de decenii pentru a dezvolta o industrie aerospațială națională capabilă să dezvolte și să integreze avioane de luptă de înaltă tehnologie, sisteme pilotate de la distanță și autonome, arme și senzorii și sistemele necesare și capabile să le integreze într-un capacitate semnificativă de apărare dezvoltată și produsă la nivel local.
Această bază industrială în creștere a poziționat Turkia să contribuie în mod semnificativ la programul american F-35, cu așteptarea ca acesta să devină o componentă cheie a capacității de luptă aeriană a Turkiye. Cu toate acestea, decizia separată a Turciei de a procura racheta sol-aer rusă S-400 pentru sistemul său de apărare aeriană la sol, a dus la excluderea Turciei din programul F-35. Acest lucru, la rândul său, a stimulat dezvoltarea programului de luptă turc TFX, care a trecut de la inițierea în 2018 la primul zbor al prototipului TAI KAAN în 2024.
Analiza comparativa
Hush-Kit mi-a cerut să mă uit la KAAN și la F-22 și să iau în considerare întrebări precum modul în care aceste avioane se comparau în rata de viraj susținut, rata de viraj instantanee, viteza maximă și așa mai departe. Aceste aspecte sunt importante pentru o aeronavă despre care se așteaptă să ofere superioritate aeriană, unde probabilitatea de a fi surprins asupra unui teritoriu ostil este probabil mai mare și unde poate fi nevoie de luptă în raza vizuală (WVR) sau manevre extreme pentru a supraviețui unui atac cu rachete. F-22, de exemplu, este în mod clar destinat să reușească atât în angajamentele WVR, cât și dincolo de raza vizuală (BVR) și, în consecință, trebuie să aibă atât senzori puternici, cu rază lungă de acțiune, manevrabilitate extremă și o combinație de lungi și lungi. sisteme de rachete cu rază scurtă de acțiune și un tun. Sunt toate aceste lucruri necesare într-o platformă LO? Poate că nu, dacă rolul principal este apărarea aeriană asupra teritoriului de origine și descurajarea atacurilor de către alții. Dar poate că acestea sunt necesare dacă, la fel ca SUA, te îndrepți spre dominația aeriană globală.
Fără nici un F-35 și fără nicio probabilitate ca alte sisteme de arme să fie furnizate de SUA, este posibil ca Turkiye să fi fost forțată să regândească rolurile cheie pentru KAAN. Compararea a ceea ce știm despre aeronavă poate fi utilă, dar este necesar un cuvânt de precauție în privința datelor disponibile. În primul rând, nu va spune întreaga poveste – deseori aspecte precum greutatea și semnătura sunt pur și simplu indisponibile, iar datele de performanță disponibile public nu vor fi legate de misiune, configurație sau încărcare. Cu toate acestea, tabelul de mai jos oferă câteva date critice pentru F-22 și KAAN.
| Date critice | F-22 | Kaan |
| Zona aripii | 78 m^2 | 60m^2 |
| Raportul de aspect | 2.36 | 3.2 |
| Leading Edge Sweep | 42 de grade | |
| Span | 13,56 m | 14 m |
| Lungime | 18,92 m | 21 m |
| Înălţime | 5,08 m | 6 m |
| Împingere în post-ardere A/B | 2 x 156 kN A/B F119 + Vectorizare de tracțiune | 2 x F110 131 kN |
| Greutate goală | 19,7 t | 14,15 t |
| Greutatea combustibilului | 8,2 t | 8 t (est) |
| Armele se potrivesc | 2 AIM-9X, 6 AMRAAM, pistol + arme de lovitură | MRAAM, SRAAM, Meteor +arme de lovitură |
| Greutate brută | 29,4 t | 27,2 t |
| Greutate de luptă (cu arme, pilot, 50% combustibil intern) | 25,2 t | 23,2 t |
| limita G | +9 | +9 -3,5 |
| Plafon de serviciu | Tavan de serviciu 65.000+ ft | 55.000 de picioare |
| Senzori etc | Radar AESA, IFF, Datalink, JTIDS | AESA, EO, IRST |
| Max Mach | 1,82 supercruise, max 2,25 | 1.8 |
Înainte de a deriva unele cifre din date, câteva note sunt importante. Privind, de exemplu, datele Wikipedia, există adesea inconsecvențe sau cifre nedefinite. În timp ce cifre precum greutatea goală sunt adesea ferme, este necesar să se ia în considerare ce ar putea reprezenta „greutatea brută” și „greutatea maximă la decolare”. Pentru F-22, am estimat greutatea brută pentru o configurație de luptă aeriană ca greutate goală, plus combustibil plin, plus 6 x AMRAAM, 2 x AIM9X și o alocație estimată pentru pilot plus echipamentul său, adaptoare pentru lansator de rachete și muniție pentru tunuri. , iar rezultatul a fost în ½% din greutatea brută citată în Wikipedia, diferența fiind probabil consumabile (pleavă și erupții). Sunt disponibile puține cifre pentru KAAN, dar am găsit o greutate goală împreună cu cifre consistente pentru greutatea brută citată. Greutatea maximă TO nu este relevantă pentru evaluarea performanței de manevră, deoarece aceasta va reprezenta, în general, o gamă maximă de feribot, non-combat, configurație. Greutatea de luptă citată mai sus este Greutatea brută – 50% combustibil intern.
De asemenea, este important de menționat că prototipul KAAN este puțin probabil să reprezinte avionul de producție finală. În primul rând, este probabil să existe o creștere a greutății în timpul dezvoltării, deoarece mai multe sisteme sunt integrate pe aeronavă și, în al doilea rând, având în vedere istoria, Turkiye este probabil să necesite un motor produs local, mai degrabă decât cel american, pentru aeronava, cu impacturi consecințe asupra greutății. împingerea și, probabil, configurația.
Date derivate
Performanța aeronavei depinde de o serie de factori, dintre care unii pot fi deduși din tabelul de date de mai sus. Iată câteva cifre care pot ajuta la compararea performanței, împreună cu alte comparații:
| F-22 | Kaan | ||
| Greutate de tracțiune/de luptă | 1.26 | 1.15 | |
| Încărcarea aripii (greutate de luptă/zona aripii) | 323 kg/m^2 | 387 kg/m^2 | |
| MRAAM | AIM-120 | Meteor, Gokdogan | |
| SRAAM | AIM-9X | Bozdogan | |
| Semnătură | VLO | Redus | |
| Vectorizarea impulsului | DA | NU | |
Privind aceste cifre, putem face câteva observații despre performanța punctelor platformei.
Rata de urcare este determinată de puterea în exces specifică, altfel exprimată ca (împingere-tragere)/greutate, și putem vedea că F-22 are un avantaj de tracțiune la greutate față de KAAN, ceea ce sugerează că rata inițială de urcare va fi mai mare pentru F-22. . KAAN are o structură mai lungă decât F-22, ceea ce sugerează că ar putea avea o rezistență mai mică a valului, compensând cel puțin parțial dezavantajul său de tracțiune în zborul transonic și supersonic.
Rata de viraj susținută (STR) este rata maximă de viraj care poate fi atinsă fără a pierde înălțimea sau viteza. Reprezintă o condiție în care rezistența aeronavei care se întoarce este egală cu forța maximă disponibilă. Aceasta variază de-a lungul anvelopei zborului aeronavei. Pentru o mare parte a anvelopei, aeronava va fi limitată, nu de portanța și tracțiunea disponibile, ci de limita structurală g de aproximativ 9 g, care apare în esență din cauza limitărilor pilotului. Este o măsură importantă în lupta susținută WVR – o situație din ce în ce mai rară din cauza letalității armelor SRAAM moderne.
STR crește cu forța crescută și se reduce cu rezistența crescută, dintre care există trei componente principale, Zero Lift Drag, Cd0, care depinde de formă și suprafață; rezistența valurilor, care depinde de numărul de Mach, distribuția zonei și portanța; și rezistența indusă, care depinde de coeficientul de ridicare și raportul de aspect. F-22 are un fuselaj mai scurt și o aripă cu un raport de aspect mai mic decât KAAN, ceea ce poate crește Cd0, rezistența valurilor și rezistența indusă, dar are, de asemenea, un raport mai mare tracțiune-greutate și o suprafață mai mare a aripii. În general, m-aș aștepta să existe o mică diferență în performanța STR.
Rata de viraj instantanee (ITR) este rata de viraj obținută atunci când aeronava este trasă la coeficientul de portanță maxim în timp ce este în tracțiune maximă. În practică, la fel ca STR, considerentele structurale și ale pilotului vor limita acest lucru pentru cel puțin o parte substanțială a anvelopei zborului. Poate fi important într-o luptă de întoarcere WVR pentru a crea o oportunitate de tragere cu rachete sau arme. Deși acest lucru poate părea puțin probabil, această situație poate apărea într-o luptă în care au fost cheltuite rachete cu rază mai lungă de acțiune și off-boresight sau când are loc o luptă aeriană neașteptată.
ITR crește cu o forță crescută și cu o portanță disponibilă crescută (prin suprafața aripii crescute, ridicarea vârtejului sau marja structurală crescută) și cu vectorizarea forței, care oferă o rată de pas în mare măsură independentă de portanță. Din toate aceste motive, cu excepția limitelor structurale, F-22 ar trebui să livreze un ITR mai mare decât KAAN.
F-22 are o viteză maximă mai mare decât KAAN – cu toate acestea, după cum am menționat mai devreme, m-aș aștepta ca KAAN să adopte diferite motoare în viitor, presupunând că există în continuare dorința de a evita dependența de SUA.
Am evaluat KAAN ca nu atinge caracteristicile VLO ale F-22, cel puțin în această etapă. În timp ce Turkiye a dezvoltat capacitatea de a fabrica structura adecvată pentru LO F-35 și, într-adevăr, KAAN, este nevoie de mai mult pentru a atinge VLO-ul F-22. Aceasta este, totuși, în mare parte fizică și nu pare niciun motiv pentru care Turkiye nu ar încorpora acoperirile, tratamentele și dispozitivele necesare care sunt prezente pe F-22 și F-35. Cu toate acestea, prototipul KAAN nu arată nicio dovadă că aceste detalii au fost aplicate – ne-am aștepta să vedem un cockpit cu fulger de aur, tratarea marginilor și joncțiunilor panourilor și așa mai departe.
Există în mod clar dorința de a optimiza capacitatea de transport a armelor pentru armele din afara SUA și acesta poate fi unul dintre motivele pentru fuzelajul mai lung al aeronavei, care ar putea fi util pentru a permite desfășurarea unei varietăți mai mari de arme și, poate, un volum mai mare de combustibil care trebuie transportat.
Care este cerința?
Având în vedere istoria prezentată mai sus, s-ar putea crede că scopul principal pentru Turkiye ar fi înlocuirea F-35, acum care nu mai este disponibil. Cu toate acestea, mult depinde de modul în care Turkiye plănuia să folosească F-35. Trebuia să fie în primul rând o platformă de lovitură, susținută de alte sisteme care oferă superioritate aeriană? A fost oare F-35 turc să fie un avion de luptă de apărare aeriană cu capacitate de lovitură? Sau un luptător de superioritate aeriană în sine? Națiunile diferite par să fi adoptat concepte diferite de operare, așa cum este rezonabil, având în vedere geografia și aspirațiile militare individuale ale fiecărei națiuni.
Deci, Turkiye a început probabil de la o poziție de a folosi S-400 pentru apărarea aeriană la sol, susținut de F-35 ca activ suplimentar de apărare aeriană și un activ de atac, cu scopul de a descuraja orice amenințări aeriene regionale și lovirea țintelor terestre și maritime, dacă este necesar. Mișcarea SUA de a interzice achiziționarea F-35 pare, cel puțin în acest moment, să fi crescut criticitatea programului KAAN și, poate, și-a lărgit domeniul de aplicare, KAAN căutând să ofere mai multă aer-aer. și capacitatea de arme aer-suprafață, cu un compartiment de arme mai mare și, în general, mai multe capacități de transport pentru depozite asemănătoare F-22.
Cu toate acestea, pentru a deveni un luptător BVR cu adevărat eficient și o platformă de lovitură capabilă, va fi nevoie de multă dezvoltare a platformei și a sistemului. Sarcinile viitoare vor include realizarea potențialului LO al corpului aeronavei, încorporarea sistemelor de bord și a senzorilor necesari pentru detectarea, localizarea și atacarea țintelor aeriene și de suprafață, precum și integrarea armelor necesare și a legăturilor cu sistemele offboard. Capacitatea unei platforme de luptă aeriană LO BVR depinde mai puțin de caracteristicile sale înnăscute de performanță și mai mult de capacitatea sa de a opera într-un sistem de luptă aerian integrat, cu alte avioane, active autonome și semi-autonome, AEW&C și senzori de la sol și aer. sisteme de apărare.
SURSA:https://hushkit.net/2024/02/28/turkeys-new-kaan-stealth-fighter-aircraft-versus-the-f-22-raptor/
