Ca orice încercare de reformă făcută în România, la porțile Orientului, și cea a guvernului Ciolacu e mai degrabă un simulacru. Vedem un sfert de măsură corectă ici, semi-eliminarea unei excepții colo, un pic de abuz anti-piață dincolo, cu rezultat incert și mult zgomot. Cu toate acestea, Ciolacu are mari șanse să primească ok-ul atât de la UE, cât și de la piețele financiare. Motivul ține de geografie și politică.
Realitatea de la care a pornit pachetul de taxe și mini-reforme în administrație e depășirea semnificativă a deficitului bugetar. Guvernul PSD-PNL prognozase un deficit de 4,4% din PIB, iar realitatea indică un deficit de 6,8% din PIB fără măsuri rapide, după cum a recunoscut ministrul Boloș. Totul s-a petrecut din cauza calculelor greșite ale PSD-PNL și pe fondul cheltuielilor scăpate de sub control.
Cu apa până la nas, guvernul Ciolacu s-a văzut nevoit să negocieze cu Comisia Europeană ca să accepte un deficit de măcar 5,5% din PIB, pe baza reformei fiscale și bugetare promise. Iar măsurile fiscale puse în dezbatere publică de guvern sunt o colecție de decizii cu scopul de a strânge rapid mai mulți bani la buget, în timp ce reforma administrației publice e făcută pe sfert.
Și acum paradoxul: deși e evident că reforma fiscală și cea a administrației sunt departe de optim, guvernul Ciolacu și coaliția PSD-PNL au șanse mari să primească undă verde de la partenerii instituționali și financiari. De ce?
În primul rând, pentru că România e un actor-cheie în strategia Occidentului pentru Ucraina. UE și NATO nu își permit să piardă România în acest moment. O criză economică sau financiară declanșată în România prin suspendarea fondurilor UE sau printr-o sancțiune impusă de Comisia Europeană ar împinge Bucureștiul într-o criză politică greu de controlat de forțele pro-europene.
De ce e România atât de importantă în relația Vestului cu Ucraina? Merită amintit doar rolul major în tranzitul mărfurilor ucrainene (cereale, minereuri, ciment etc.) pe cale maritimă, rutieră și fluvială. Traficul e și spre Ucraina: armamentul și muniția din Vest traversează România în proporție semnificativă.
Iar rolul României a crescut în ultimele săptămâni, după ce Polonia, Ungaria și Slovacia au decis unilateral să interzică importul de cereale de la Kiev. România a gestionat extrem de diplomatic chestiunea, negociind o înțelegere guvernamentală cu Ucraina și liniștind astfel și fermierii. Într-o regiune plină de mișcări bruște, în care incoerența și inconstanța politice sunt regula, tot statul român – președinte, premier, guvern, minister de Externe – au ținut linia inițială, fără nici o abatere.
Al doilea motiv pentru care semi-reforma ar putea fi acceptată de UE e oroarea Bruxelles-ului față de un nou eșec al integrării în Est. Ungaria și Polonia sunt deja văzute ca două experiențe ratate ale integrării europene, Slovacia e pe muchie. Or, sancționarea dură a României pentru depășirea deficitului bugetar, prin stoparea fondurilor europene sau o amendă de câteva procente din PIB ar însemna un eșec atât pentru România, cât și pentru UE.
În al treilea rând, Bucureștiul a intuit corect spaima Bruxelles-ului în fața ascensiunii extremismului. Iar Ciolacu a folosit cât a putut sperietoarea AUR în negocierile cu Comisia Europeană. Discursul lui a fost simplu: dacă ne împingeți să facem reforme prea dure, coaliția pro-europeană PSD-PNL va avea dificultăți și vă puteți trezi cu AUR la guvernare în 2024. Dan Tăpălagă a explicat aici valoarea de întrebuințare a AUR pe plan extern: perspectiva unei guvernări anti-europene în România e una de coșmar pentru UE.
Iar liderii europeni știu că în România există deja un strat serios de nemulțumire anti-UE, cel mai recent motiv fiind veto-ul Austriei pe Schengen.
Și mai știe Comisia Europeană că 2024 e anul super-electoral al României, cu toate cele patru rânduri de alegeri de care vor depinde viitorul politic al țării. Orice politician știe că reformele dure în an pre-electoral și electoral duc, aproape automat, la pierderea puterii. Iar alternativa extremistă AUR, pe care Ciolacu o împins-o cât a putut la negocierile politice, e inacceptabilă pentru partenerii din Vest, ei înșiși sub presiunea partidelor extremiste în Germania, Franța ori Austria.
A patra explicație pentru o probabilă reacție pozitivă a Comisiei Europene e retorica pro-UE constantă a Bucureștiului. Iohannis, Ciolacu, Ciucă și restul liderilor coaliției repetă ceea ce Vestul vrea să audă din această margine de Europă: UE și NATO sunt ancorele de stabilitate pentru România.
Și piețele financiare reacționează la fel de pozitiv. Reprezentantul unui fond de investiții care investește în datoria României mi-a spus franc: ”Da, vrem să auzim acest discurs de la autorități, vrem să vedem că România stă ancorată de UE și că vrea să facă reforme. Știm perfect că ritmul reformelor nu e optim, dar ne-am obșinuit cu asta, știm contextul local și regional și nu e o surpriză. Când comparăm România cu Polonia sau Ungaria, e evident că Bucureștiul e mult mai stabil în opțiunea pro-europeană. Și ne uităm atât la credibilitatea guvernului, cât și la cea a băncilor centrale, unde România e de asemenea avantajată”.
Opinii similare au și diplomații europeni de la București. Ei recunosc că România înregistrează derapaje anti-democratice, dar spun că în comparație cu Ungaria ori Polonia situația e mult mai bună. Și arată că nu întâmplător UE a eliminat MCV-ul pe justiție, ci tocmai pentru a premia atitudinea Bucureștiului. Când vine vorba despre derapajele Puterii, ei spun că UE are deja un instrument: mecanismul privind statul de drept, aplicat tuturor celor 27 de state membre.
Acesta e cadrul larg în care evoluează România: cu o sabie a deficitului deasupra capului, dar cu un atu puternic în mână – poarta către Ucraina.
SURSA:https://www.g4media.ro/geografia-si-alegerile-salveaza-romania-de-ce-are-ciolacu-mari-sanse-ca-ue-si-pietele-financiare-sa-i-accepte-simulacrul-de-reforma-fiscala.html
