Sunătoarea este una dintre cele mai cunoscute și utilizate plante de-a lungul istoriei. Printre proprietățile sale cele mai cunoscute se numără antisepticul, vindecarea și, mai presus de toate, antidepresivul. Dar, să aruncăm o privire mai atentă la ceea ce ne poate oferi sunătoarea.
Origine, nume și descriere
Cunoscută și sub numele de sunătoare sau corazoncillo, Hypericum perforatum L.) este o plantă din familia Hypericaceae. De fapt, cel mai abundent dintr-o astfel de familie.
Este originară din Europa, Asia de Vest și, în funcție de locul în care este consultată, și din Africa de Nord. Ceea ce este clar este că astăzi poate fi găsit din abundență în întreaga lume. Trebuie remarcat faptul că în Australia și America de Nord este considerată o plantă invazivă.
Manualele de botanică descriu sunătoarea ca fiind o specie erbacee perenă pe bază de lemn, care poate ajunge chiar sub un metru înălțime, cu tulpini cilindrice opuse. Partea de sus a plantei este foarte ramificată.
Frunzele sale, de asemenea opuse, sunt de culoare verde închis și, dacă te uiți iluminat din spate, par să aibă mici perforații pe întreaga lor suprafață, ceea ce i-a câștigat numele (perforatum). Acestea sunt de fapt glande secretorii.
Florile de sunătoare sunt formate din 5 petale de formă lanceolată, de culoare galben auriu. În centrul florii se nasc 3 grupuri de stamine lungi. Atât pe marginea frunzelor, cât și pe marginea petalelor, pot fi observate mici pete întunecate. Acestea sunt, de asemenea, glande secretorii care conțin pigmenți antrachinonici bogați în hipericină, ingredientul activ al Hyperericum care, la contactul cu pielea, lasă o nuanță roșiatică.
Cuvântul hypericum are origine greacă și ar însemna hiper (pe), eikon (imagine), referindu-se la tradiția plasării plantei pe imagini pentru a proteja împotriva spiritelor rele.
Celălalt nume prin care este cunoscută sunătoarea este cunoscută, este determinată de două teorii:
1. Planta înflorește la începutul verii și va fi colectată în zori zilei de 24 iunie.
2. Culoarea roșie lăsată de pigmentul său ar simboliza sângele Sfântului Ioan
Ingrediente active
Toate și că am indicat hipericina ca ingredient activ al Hyperericum, este important să știm că nu este singura pe care o conține. De fapt, aproximativ 20% din toți compușii obținuți din sunătoare au activitate biologică.
Hipericina și pseudohipericina sunt utilizate ca markeri pentru a identifica, precum și pentru a evalua chimic planta și extractele. Hypericum conține naftociantroni, cei mai studiați compuși, deoarece hipericina și pseudohipericina, cele mai importante ingrediente active ale hipericinei, aparțin acestui grup.
O altă componentă care împărtășește proeminența cu hipericina este hiperforina, un compus lipofil.
În Hypericum putem găsi, de asemenea, xanthonuri, flavonoide, taninuri, carotenoide, steroli, uleiuri esențiale, acizi fenolici și aminoacizi, printre altele.
Sunătoarea este considerată o plantă cu o compoziție foarte complexă, astfel încât se crede că mecanismul său de acțiune nu se concentrează pe un singur ingredient activ, ci este o sinergie între câteva.
Proprietățile sunătoarei
Sunătoarea are o lungă tradiție de utilizare.
Dioscoridele, Hipocrate și Paracelsus s-au referit deja la această plantă și au folosit-o pentru a trata afecțiuni de natură variată: pentru sciatică, ca diuretic, pentru arsuri, pentru a promova menstruația, pentru probleme psihiatrice …
În prezent, datorită progresului științei, a fost posibil să se demonstreze, să se confirme sau să se nege multe dintre utilizările tradiționale.
Putem obține beneficiile sunătoarei atât pe plan extern, cât și pe plan intern.
• Cale externă: are proprietăți antiseptice, astfel încât utilizarea hipericumului extern este o resursă bună pentru tratamentul rănilor și arsurilor. Hyperforin este responsabil pentru efectul antibacterian, deoarece inhibă creșterea bacteriilor mari pozitive. Acest compus are, de asemenea, activitate antiinflamatorie. Hipericina actioneaza impotriva virusurilor invelite si a flavonoidelor si catechinelor impotriva virusurilor gripale. Cel mai bun mod de a da această utilitate sunătoarei este sub formă de ulei.
• Cale internă: pentru a trata stările depresive ușoare și moderate. Este poate cel mai studiat de Hypericum. Hypericum prezintă rezultate bune în stări de anxietate, pentru a îmbunătăți starea de spirit, insomnie și oboseală, precum și lipsa de concentrare.
În plus, tratamentul cu sunătoare este dovedit a avea mai puține efecte secundare decât tratamentele cu antidepresive convenționale.
Efectele la persoanele cu depresie severă nu au fost demonstrate sau dovedite.
În plus față de proprietățile antidepresive, sunătoarea este, de asemenea, un bun antispastic și are un efect protector asupra peretelui vascular.
Contraindicaţii
Cel mai important lucru de știut este că sunătoarea nu trebuie luată dacă medicamentele antidepresive sunt deja luate pentru a inhiba recaptarii serotoninei, deoarece toxicitatea ar putea apărea, nici cu benzodiazepine.
De asemenea, este cunoscut faptul că sunătoarea promovează fotosensibilizarea. Este mai mult legat de aportul ridicat de sunătoare. Persoanele cu pielea foarte sensibila sunt mai expuse riscului. Recomandarea generală este să evitați expunerea la razele ultraviolete dacă luați sunătoare.
Sursa:https://www.facebook.com/317013955755892/posts/pfbid02MKDcgwtbAXrxXmgZvo4tM8rdtB9Z2WsFMqLCJVxvnxMiLQ2RY8UtHSuYHc2Kd1oRl/
