Arheologii care lucrează la situl neolitic Karahantepe, din sud-estul Turciei, intenționează să deschidă în timpul campaniei de săpături din 2026 o cameră rămasă sigilată timp de milenii, în speranța că aceasta ar putea oferi noi informații despre una dintre cele mai misterioase construcții ale așezării preistorice.
Încăperea este ascunsă în interiorul unei clădiri rectangulare, dezvelită parțial în timpul cercetărilor din 2025. Accesul prin intrarea originală nu este posibil din motive de siguranță, deoarece aceasta este acoperită de un strat instabil de sedimente. Din acest motiv, echipa de cercetare intenționează să îndepărteze, una câte una, plăcile masive de piatră care formează acoperișul construcției.
O clădire cu un rol încă necunoscut
Coordonatorul săpăturilor, profesorul Necmi Karul, care conduce și proiectul arheologic Taș Tepeler, afirmă că edificiul nu pare să fi fost destinat activităților cotidiene, ci a avut, cel mai probabil, o funcție specială în comunitatea neolitică.
Arheologii care lucrează la situl neolitic Karahantepe, din sud-estul Turciei, intenționează să deschidă în timpul campaniei de săpături din 2026 o cameră rămasă sigilată timp de milenii, în speranța că aceasta ar putea oferi noi informații despre una dintre cele mai misterioase construcții ale așezării preistorice.
Încăperea este ascunsă în interiorul unei clădiri rectangulare, dezvelită parțial în timpul cercetărilor din 2025. Accesul prin intrarea originală nu este posibil din motive de siguranță, deoarece aceasta este acoperită de un strat instabil de sedimente. Din acest motiv, echipa de cercetare intenționează să îndepărteze, una câte una, plăcile masive de piatră care formează acoperișul construcției.
Potrivit raportului privind campania arheologică din 2025, construcția – denumită provizoriu Structura BH – măsoară aproximativ nouă metri lungime și șapte metri lățime.
Interiorul păstrează două niveluri de bănci din piatră, patru stâlpi în formă de „T”, amplasați simetric, precum și ziduri conservate până la o înălțime de aproximativ 3,5 metri.
În apropierea unei structuri interpretate ca un canal destinat transportului lichidelor, cercetătorii au descoperit și un vas de piatră de mari dimensiuni, un element care ar putea oferi indicii privind funcția clădirii.
Ansamblul arhitectural sugerează că edificiul avea o importanță deosebită pentru comunitatea care l-a construit. Destinația sa exactă rămâne însă necunoscută până la cercetarea completă a camerei și a depunerilor din jurul acesteia.
Dacă înainte de sigilare au fost lăsate intenționat obiecte în interior, acestea ar putea constitui o mărturie rară despre ultimele activități desfășurate în clădire.
Karahantepe este situat în provincia Șanlıurfa și datează din perioada neoliticului aceramic, fiind locuit încă din jurul anului 9500 î.Hr.
Săpăturile sistematice au început în 2019, însă cercetările preliminare identificaseră deja peste 250 de stâlpi monumentali din calcar, sculptați în forma literei „T”.
Aceștia au fost ciopliți direct din roca aflată în zonă, ceea ce indică faptul că prelucrarea pietrei ocupa un loc central în viața comunității.
Inițial, Karahantepe a fost comparat frecvent cu situl vecin Göbekli Tepe, celebru pentru templele sale megalitice. Ambele așezări conțin stâlpi monumentali și spații publice de mari dimensiuni.
Cercetările recente au arătat însă că, spre deosebire de ceea ce se credea inițial, la Karahantepe existau și locuințe construite în imediata apropiere a acestor spații ceremoniale. Descoperirea sugerează că situl era locuit permanent și nu era folosit exclusiv pentru ceremonii sau reuniuni ocazionale.
Situl oferă astfel informații importante despre perioada în care comunitățile de vânători-culegători au început să adopte un mod de viață sedentar, înainte ca agricultura să devină principala sursă de hrană.
Arheologii au observat și un fenomen repetitiv: unele dintre cele mai importante clădiri nu au fost abandonate pur și simplu, ci au fost umplute intenționat cu pietre și pământ.
Un exemplu este Structura AB, o construcție săpată direct în stâncă, în interiorul căreia au fost descoperiți unsprezece stâlpi verticali dispuși în jurul unei sculpturi reprezentând un cap uman, realizată direct în roca naturală.
Potrivit cercetătorilor, după ce edificiul și-a pierdut funcția inițială, acesta a fost umplut deliberat, într-un gest care pare să fi marcat sfârșitul rolului său social sau simbolic.
Această practică explică și starea excepțională de conservare a sculpturilor și elementelor arhitecturale, care au rămas intacte, fără a fi dispersate sau distruse.
Printre acestea se numără o statuie umană așezată, înaltă de aproximativ 2,3 metri, un stâlp în formă de „T” pe care este sculptat un chip uman și un grup de mici reprezentări ale unei vulpi, unui vultur și unui mistreț.
Unii specialiști consideră că această compoziție ar putea reprezenta unul dintre cele mai vechi exemple cunoscute de transmitere a unei povești prin intermediul unor obiecte tridimensionale.
Așteptări pentru campania din 2026
Săpăturile de la Karahantepe vor continua până în luna octombrie, după care zona cercetată va fi protejată de o structură special concepută pentru conservarea vestigiilor.
Arheologii speră că deschiderea camerei sigilate în 2026 va aduce informații esențiale despre funcția construcției și despre practicile religioase sau sociale ale uneia dintre cele mai vechi comunități sedentare cunoscute.
Dacă încăperea și-a păstrat conținutul intact timp de aproape 12.000 de ani, descoperirea ar putea reprezenta una dintre cele mai importante realizări arheologice ale ultimilor ani și ar contribui la înțelegerea începuturilor civilizației umane.
kayhak;https://ziare.com/turcia/turcia-arheologi-sit-neolitic-karahantape-2025329
