TURCIA ESTE BAZARUL EUROPEI, UNDE EXPORTĂ ORICE ŞI ÎN CANTITĂŢI TOT MAI MARI, DE LA PEPENI ŞI FĂINĂ LA PIESE AUTO ŞI AUTOMOBILE. ÎN CURÂND VA EXPORTA ÎN UE ŞI MAŞINI ELECTRICE CHINEZEŞTI

Turcia reuşeşte să profite nu doar de războiul pornit de Rusia contra Ucrainei, ci şi de cel al tarifelor dintre Uniunea Europeană şi China. La fel de bine profită şi de campionatul european de fotbal din Germania.

Turcia a suprataxat importurile de maşini electrice chinezeşti înainte ca Uniunea Euro­peană să o facă şi să declanşeze un război al tarifelor între cele două superputeri econo­mi­ce. Apoi, guvernul turc a suprataxat şi impor­turile de maşini hibride şi cu ardere internă din China, atrăgând critici din partea Beijingului, doar pentru a decide săptămâna trecută rela­xarea politicii tarifare.

Însă numai pentru companiile chinezeşti care investesc în economia turcă. Interesul chinezilor n-a întârziat să apară. Colosul BYD a anunţat recent că va construi în Turcia o uzină de maşini electrice şi hibride de un miliard de dolari. Producţia ar trebui să încea­pă în 2026 şi va putea ajunge la o ca­denţă de 150.000 de unităţi pe an.

Fabrica va fi construită în ves­tul ţării, ceea ce sugerează care este ţinta BYD: bogata piaţa a UE, la care accesul îi este îngre­unat de măsurile pro­tecţioniste a­nun­ţate recent de Comisia Europea­nă contra maşinilor construite în China, unde producţia ar fi puternic sub­venţionată de către stat.

Interesată să vină în Turcia pentru a con­strui maşini s-a arătat şi compania chineză SWM specializată pe SUV-uri, potrivit Daily Sabah. Reuters scrie că şi GAC, producător auto din Guangzhou, a discutat cu autorităţile turce posibilitatea de a fabrica maşini în Turcia în asociere cu producătorul local Togg. Supra­ta­xarea importurilor din China are ca scop toc­mai protejarea Togg, automobilul electric na­ţio­nal al Turciei, a cărui naştere a coincis cu lansarea ofensivei chi­nezeşti pentru cucerirea pie­ţelor europene cu maşini e­lec­trice. Guver­nul turc în­cear­că de mult timp să extindă industria auto prin atragerea de con­structori străini.

Cei occidentali au fost descurajaţi de poli­ticile economice neortodoxe la care recurge a­de­sea guvernul preşedintelui Recep Tayyip Erdogan şi de politicile externe belicoase ale acestuia. Totuşi, în Turcia produc companii mari precum Renault, Fiat, Toyota şi Ford. Acum, vin şi constructorii chinezi, care vor face din Turcia fabrica lor pentru UE. Uniunea este deja principala destinaţie a exporturilor indus­triei auto turceşti. Iar această industrie este cel mai mare exportator al ţării.

În primele şase luni ale anului, exporturile auto către Germania s-au situat la 2,44 miliarde dolari, iar cele către Franţa la 2,07 miliarde do­lari. Cele către România au totalizat 514 mili­oa­ne dolari. De asemenea, Turcia se pregăteşte să-şi exporte Toggul pe pieţele din UE. Gu­ver­nul turc are nevoie de investiţii străine pentru a-şi repune pe picioare finanţele, erodate de fuga investitorilor după ani de politici econo­mice populiste, cum ar fi credite ieftine pentru ori­cine, şi de declinul monedei, lira turcească.

În primii 15 ani ai lui Erdogan la con­duce­rea ţării (mai întâi ca prim-ministru din 2003 până în 2014 şi apoi ca preşedinte din 2014), Turcia a înregistrat o creştere economică im­presionantă. Tot în această periodă au cres­cut şi investiţiile străine. Cu toate acestea, după lo­vitura de stat eşuată din 2016, după o schimbare constituţională majoră în 2017 şi lansarea po­liticilor economice neconvenţionale înce­pând cu 2018, situaţia a început să se schimbe. Economia s-a blocat, acest lucru afectând intrările de capital străin, scrie Euronews.

Investiţiile au atins apogeul în 2007, când s-au situat la 22 miliarde dolari. În 2015 au reuşit să ajungă la 19,3 miliarde dolari, potrivit Yased, o asociaţie de afaceri independentă care reprezintă investitorii internaţionali din Turcia. Din 2016, traiectoria a fost descendentă. În 2023, Turcia a atras investiţii străine de numai 10,6 miliarde dolari, comparativ cu 13,7 mili­arde dolari în 2022.

Dar anul acesta ar putea fi unul de cotitură deoarece guvernul pare să se fi reîntors la ortodoxia economică. Dobânzile mici, necon­cordante cu realitatea din economie, nu mai sunt o prioritate. Inflaţia este, însă, în conti­nuare uriaşă, depăşind 70%. Pe de altă parte, salariile sunt mai mici decât în cele mai sărace economii ale UE.

Spre exemplu, venitul net mediu anual a fost de 8.970 euro (Eurostat, pentru o singură persoană fără copii) în 2023. În România, indicatorul a fost de 11.105 euro, iar în Ungaria de 12.456 euro. Opoziţia turcă spune că peste 50% din muncitorii turci au salarii apropiate de salariul minim pe economie. În sectorul privat, procentul ar fi de 70%.

2024 este, cu siguranţă, un an bun pentru exportatorii turci de fructe şi legume. În mai, încasările lor au crescut cu 14%. Exporturile pe piaţa germană au urcat cu 126%. Produsele cele mai căutate la export au fost piersicile, cireşele vişinele şi roşiile. Iar Euro 2024 se dovedeşte deosebit de profitabil pentru exportatorii de pepeni, potrivit Bazaar Times.

Desfăşurarea campionatul de fotbal din Germania coincide, de exemplu, cu recoltarea pepenilor în provincia Adana. Iar odată cu desfăşurarea evenimentului sportiv cresc semnificativ şi exporturile cultivatorilor, mai ales către Germania. Preţurile sunt bune. „Ne aşteptăm ca Euro 2024 să aibă un efect de dopaj asupra exporturilor de pepeni. Pepenii noştri sunt foarte populari în Europa. Sunt preferaţi în special cei de mărime medie“, spune Mehmet Akin Dogan, preşedintele camerei agricole din Adana.

De războiul Rusiei contra Ucrainei Turcia profită importând grâu ieftin din ambele tabere, pe care-l procesează şi îl exportă sub formă de făină, inclusiv în UE. Exporturile de făină au crescut cu 15% în primul semestru. 2024 se anunţă astfel a fi un an record pentru producătorii turci de făină. Guvernul de la Ankara a suspendat importurile de grâu din iulie şi până în octombrie pentru a-şi proteja fermierii de fluctuaţiile preţurilor. Interdicţia coincide cu recoltarea şi ieşirea pe piaţă a grâului în Rusia.