Emanuel Toma, fondator al Atlas Sport: Iniţiativa „un teren de sport la fiecare supermarket“ este genială. Cred că este realizabilă dacă autorităţile locale pun puţină presiune
Iniţiativa „un teren de sport la fiecare supermarket“ ar fi un demers extraordinar, din care toată lumea ar avea de câştigat, inclusiv supermarketurile care ar investi astfel în marketing, dar şi în dezvoltarea comunităţii locale.
Un român alocă 6 ore lunar sportului, iar media europeană este de 36 de ore pe lună pentru sport, iar o investiţie de 50.000 de euro pentru un teren de sport ar fi mică în comparaţie cu investiţia totală.
Acest lucru este realizabil, iar o primărie din vestul ţării a finalizat cu succes o astfel de înţelegere cu un hipermarket, a spus la ZF Live Emanuel Toma, fondator al Atlas Sport, cel mai mare constructor de baze sportive din România.
„Mi se pare o iniţiativă genială, noi am avut, din fericire, şansa să realizăm astfel de proiecte, poate cele mai multe. Am avut o situaţie particulară undeva în vest, unde au făcut un supermarket şi primăria le-a impus, pentru a avea diferite facilităţi, să realizeze un teren de sport pentru comunitate. Dar asta a fost o singură situaţie, unde primăria a pus presiune pe investitor să facă aşa ceva. Restul, unde au avut ei iniţiativă, dar acestea sunt puţin mai rare“, a spus Emanuel Toma.
Surse din piaţă spun că este vorba de hipermarketul Kaufland din Oradea
ZF a lansat în 2018 Manifestul pentru Sport, o iniţiativă prin care la fiecare supermarket/hipermarket să se construiască un teren de sport: de minifotbal, de baschet sau de tenis.
Pentru retaileri ar fi o reclamă bună şi ar ajuta la dezvoltarea comunităţii: „Eu zic că ar fi pentru ei o investiţie foarte bună în marketing şi în responsabilitate socială. Cred că este realizabil, dacă autorităţile locale pun puţină presiune pe ei, le cer asta, cred că ar fi posibil să se facă şi ar fi o chestiune foarte bună.“
ZF a lansat iniţiativa „un teren de sport la fiecare supermarket“, în contextul în care România se confruntă cu probleme pe partea de infrastructură sportivă.
Acest deficit este cu atât mai grav cu cât 40% din copiii României sunt supraponderali, iar carenţele din această zonă afectează inclusiv performanţele sportive.
Autorităţile locale mici sunt cele mai deschise în a aborda problema infrastructurii din România.
„Caută finanţări, de la guvern sau prin fonduri europene. Autorităţile locale, mai ales cele mici, sunt foarte interesate. Am făcut la un moment dat un sondaj la câţiva zeci de clienţi, unde realizasem baze sportive cu ani în urmă. Eu personal am sunat câţiva primari şi un primar de comună spunea: «Tinerii nu mai stau aşa mult în baruri cum stăteau. Fac meciuri, îi cheamă pe alţii din alte state şi se întâlnesc. Vrem să mai facem unul. Copiii nu se mai joacă atât de mult pe calculator», acestea erau cuvintele lor. Ne contactează clienţi din toată ţara care sincer vor să facă un lucru bun pentru comunitate, fără alte pretenţii, în afară de a face ceva bun pentru comunitate şi asta ne încurajează, ne dă speranţe pentru România.“
În România nu există date despre situaţia infrastructurii sportive şi nici o entitate care să ajute autorităţile locale să găsească o sursă de finanţare pentru dezvoltarea acesteia.
„Am făcut proiecte care au primit finanţare de la bugetul de stat, dar nu ştiu să existe date despre numărul de facilităţi sportive din România. Lucrăm puţin pe întuneric. Noi, fiind în piaţă, simţim că este nevoie de infrastructură. Am intrat în contact cu diferite federaţii şi toată lumea simte că sportul este tras în spate pentru că nu există infrastructură. Ar fi super să existe date despre infrastructura sportivă în România, dar nu există.“
Primăriile care vor să construiască astfel de facilităţi întreabă compania Atlas despre finanţare, în condiţiile în care nu există un organism în România care să consilieze din acest punct de vedere.
„Noi, fiind deja un nume în această industrie, avem multe cereri şi acum am avea poate sute de clienţi pe care dacă i-am contacta şi le-am spune că este finanţare, am porni proiecte. Avem multe primării mici sau şcoli care nu au putere financiară pentru a investi şi ar vrea, ne sună şi ne contactează în legătură cu surse financiare. Din păcate, nu există nicio entitate în ţară care să îi ajute şi să îi consilieze în direcţia aceasta. Mulţi ne sună pe noi, ne cheamă, le facem schiţe, proiecte, dar multe proiecte pică din cauza finanţării. Nu prea au fost finanţări pentru sport nici pe fonduri europene, decât dacă sunt proiecte mari, cum ar fi o şcoală şi un teren de sport. Exclusiv pentru sport nu ştiu.“
Autorităţile locale mici sunt cele mai deschise la a dezvolta comunitatea prin construcţia unei baze sportive, însă acestea nu au putere financiară. Statul a avut iniţiativa în 2007 de a construi 1.000 de baze sportive în mediul rural, însă odată cu schimbarea guvernului s-a tăiat şi finanţarea pentru acest proiect şi lucrările au rămas nefinalizate.
„A fost un proiect prin 2007 prin care se dorea să se realizeze 1.000 de baze sportive în mediul rural. Problema a fost că după câţiva ani s-a schimbat guvernul şi au tăiat finanţarea pe acele investiţii. Şi la momentul de faţă avem în jur de 4 baze sportive făcute pe jumătate şi lăsate în paragină pentru că au tăiat finanţarea şi s-au sistat lucrările. Dintr-o investiţie de 100.000 de euro, am făcut de 50.000 de euro şi lucrările au rămas pe loc de 7 ani. CNI anunţa anul acesta un program pentru 400 de baze sportive în ţară, dar am înţeles că nu s-a mai lansat. Aşteptăm, poate se lansează anul viitor.“
Alte declaraţii ale lui Emanuel Toma:
♦ Infrastructura sportivă trebuie să continue să se dezvolte. Dacă ne uităm la ţările din Vest, suntem cu mult în urmă încă pe această parte, este loc de creştere.
♦ Un grad mai mare de dezvoltare a infrastructurii sportive se remarcă în oraşelele mai mari. Bucureştiul este mai dezvoltat din acest punct de vedere faţă de restul ţării, Clujul, zona de vest. Avem un proiect în Zalău, unde un investitor privat îşi face un ansamblu de terenuri de sport, de fotbal, tenis. Dacă este într-o zonă bună, este un business foarte bun. La un teren de fotbal descoperit care este în jur de 50.000 de euro, se amortizează în mai puţin de doi ani şi durata de viaţă este de 8-10 ani fără intervenţie, ceea ce este un business fantastic, dar trebuie să fie într-o zonă bună.
♦ Tot timpul avem în jur de 10-15 proiecte pe rol. Acum avem trei şantiere deschise în Bucureşti. Dacă sunt peste 0 grade se poate lucra. Mai avem şantiere deschise în Bucureşti, Caransebeş, Zalău.
♦ În Bucureşti avem un proiect mare pentru un antreprenor, mai avem un proiect pentru un ansamblu rezidenţial. O investiţie de câteva zeci de mii de euro la un proiect de câteva milioane de euro nu este mare lucru, dar oamenii se uită la acest aspect. Şi eu am copii mici, şi dacă mă uit unde vreau să stau, vreau să aibă un teren de joacă, un teren de sport, vreau să am ce să fac.
♦ Ungaria are jumătate populaţia noastră şi are infrastructură sportivă mai bună decât noi, mai multe terenuri şi piste de atletism şi genul ăsta de proiecte pe mia de locuitori. Este loc de dezvoltare destul de mult în România.
♦ Am făcut câteva sute de terenuri de sport în ţară până în prezent. Anul acesta şi anul trecut în jur de 50 de terenuri sau baze sportive pe an. Am crescut şi noi odată cu piaţa, iar cererea a crescut de la an la an. Majoritatea proiectelor sunt din domeniul public, dar am făcut şi pentru şcoli private, grădiniţe, corporaţii, pentru persoane private, investitori, businessuri. Avem clienţi din tot spectrul.
♦ În ultima perioadă, din ce am observat, lumea este mai preocupată de activităţi sportive, şi cererea este în creştere şi din partea de privat, şi din sectorul public. Prima construcţie pentru companii am făcut-o acum aproximativ 4 ani şi de atunci am putut să facem pentru top 10 corporaţii din România supermarketuri la care faceţi cumpărături şi facem fiecare. Cererile pentru astfel de proiecte sunt în creştere.
♦ Cele mai populare în România sunt terenurile de minifotbal, în jur de 1.000 de metri, 42 pe 22 de metri, sau multifuncţionale fotbal plus tenis, baschet, handbal şi apoi terenurile de tenis, cam asta ar fi ordinea.
♦ Facem cu toate tipurile de pardoseli, de la gazon natural la gazon sintetic, pardoseli modulare, plastic, pardoseli turnate, din cauciuc, acrilice. Cele mai populare sunt cele din gazon sintetic, undeva la peste 70%, pentru că este un raport calitate/preţ foarte bun şi sunt foarte versatile.
♦ Suntem singurii din ţară care facem terenurile prefabricate, toate în atelierul nostru. Avem 10-20 de oameni care lucrează în producţie şi apoi le livrăm şi montăm. Construcţia unui astfel de teren, de 1.000 de metri pătraţi, durează undeva la maxim o lună de când începem până la predarea la cheie.
♦ Lucrăm direct cu producătorii pentru fiecare tip de materiale. Majoritatea sunt din ţară, dar gazoanele sintetice se aduc de afară pentru că nu există fabrici în România, sunt destul de puţine şi la nivelul Europei. Tot ce putem să luăm din România, luăm, pentru că vrem să susţinem economia românească.
♦ Cred că am avut oamenii, echipa şi experienţa care ne-au ajutat. Avem în acest moment aproximativ 100 de oameni, majoritatea din Mureş. Poziţia geografică este una strategică, aflată în centrul ţării.
♦ Intenţionăm să facem cea mai modernă fabrică de materiale sportive din România. Suntem în utima fază de proiectare, avem şi autorizaţia de construire şi anul viitor o vom face. Investiţia a fost de aproximativ 2 milioane de euro.
♦ Am realizat şi câteva proiecte în afara ţării, în Austria sau Africa. Nu ne-am promovat produsele şi serviciile în afară, dar planurile de viitor sunt să ajungem să exportăm cât mai mult. Am ajuns practic prin nişte români acolo care aveau businessuri.
♦ Tot mai mulţi din ţară îşi doresc să facă ceva bun şi atât. Cel mai bine am lucrat cu autorităţile mai mici. Noi lucrăm exclusiv aşa, ştiţi că în construcţii au fost tot felul de discuţii despre afaceri cu statul. Noi nu vrem să ne încurcăm, nu vrem să ne murdărim, mai bine refuzăm proiecte şi facem puţin.
Sursa: ziarul financiar