CINE ESTE ANTREPRENORUL ROMÂN CE NU FOST NICIODATĂ ÎN CRIZĂ, DEŞI ARE AFACERI DE PESTE 30 DE ANI ÎN ROMÂNIA, IAR ŢARA NOASTRĂ A FOST LOVITĂ DE MAI MULTE MOMENTE DE GLORIE FOARTE GRELE

În 32 de ani de când a înfiinţat firma, Ioan Simion nu a întâmpinat momente dificile, afirmă el, în ciuda tuturor evenimentelor care au modelat economia. Acum are 1.200 de angajaţi în cele două afaceri pe care le-a clădit. Pe lângă activitatea Confind, care are activităţi mai cu seamă în zona de echipament petrolier, şi spitalul Sanconfind, antreprenorul vrea să facă acum paşi pe un teren nou: colaborarea cu industria de echipament militar. Ce aşteptări şi planuri are pentru viitorul apropiat şi îndepărtat povesteşte chiar el.

N-am avut momente dificile în istoria Confind. Pe mine nu mă surprinde nimic, pentru că mă gândesc şi ziua şi noaptea ce facem mâine, ce facem peste un an, încotro bate vântul, ce se întâmplă în Europa, ce se întâmplă în România. Nimic nu este imprevizibil în cazul în care nu lucrezi cu statul”, afirmă antreprenorul Ioan Simion, care povesteşte cum a clădit afacerile între o discuţie legată de participarea la o licitaţie şi o rundă de negocieri cu parteneri din Israel – toate acestea doar în prima parte a zilei, într-o marţi.

Atitudinea sa ca lider al unei afaceri este neobişnuită; în miile de discuţii pe care le-am avut de-a lungul anilor nu a mai spus nimeni asta, mereu fiind indicat, la capitolul greutăţilor, vreun element ca vreo criză, instabilitatea legislativă, dificultatea de a recruta sau cine mai ştie câte probleme au avut nevoie de abordări ieşite din comun.

Aproape 56 de milioane de euro este cifra de afaceri înregistrată de Confind anul trecut, firmă care s-a dezvoltat în sfera echipamentului petrolier; spre comparaţie, în 2021 cifra de afaceri s-a plasat la 37,3 milioane de euro. „Avem mult de lucru”, spune antreprenorul care şi-a clădit afacerile în Câmpina şi precizează că toate lucrările sunt contractate numai prin licitaţii publice, dar nu cu statul. „Mai pierdem şi noi licitaţii, cam jumătate din cele la care participăm, pentru că sunt alţii cu preţuri mai mici sau încearcă să intre pe piaţă şi sublicitează şi apoi îşi dau seama că au greşit”, spune proprietarul Confind, ai cărui clienţi principali sunt OMV, Petrom, Romgaz, ExpertPetroleum. „Pe lângă ei facem şi alte lucrări, dar cu pondere mult mai mică. Exportul parcă a început să crească în ultima vreme”. Compania a avut perioade în care exportul însemna 70-80% din producţie, când avea lucrări contractate în Sudan, Kazahstan; embargoul şi blocajul Rusiei au dus la închiderea agenţiei pe care o avea la Moscova, pentru vânzarea de scule de foraj – extracţie. „Acum exportul este foarte mic, 8-10%, dar constat o tendinţă de creştere. Şi ţările din Vest, potenţialii noştri clienţi, suferă de lipsă de forţă de muncă şi încep să vină către noi cu tot mai multe lucrări pentru că în România încă mai există forţă de muncă. Noi avem 1.000 de oameni, avem să le dăm de lucru cu vârf şi îndesat. Mai ales trimestrele 3 şi 4 mereu au fost mai aglomerate pentru că orice client vrea să-şi cheltuie bugetele pe anul acesta, să nu rămână cu banii de investiţii necheltuiţi”, adaugă Ioan Simion.

Confind are, punctează antreprenorul, o structură diferită de a altor companii, cu diverse activităţi, complementare, care se leagă una de alta – proiectare, execuţie de echipamente, transport, montaj, punerea în funcţiune. Altfel spus, predă clientului o lucrare la cheie. „În general, lucrările pe care le luăm sunt mari, se întind pe parcursul unui an întreg. Executăm la noi în curte vase, schimbătoare, utilaje, schiduri. Suntem printre puţinele companii din România – în domeniul acesta – care poate face astfel de lucrări de la cap la coadă”, arată Ioan Simion. Compania cumpără motoare, cabluri electrice, AMC-istică (aparate de măsură şi control pentru presiuni, temperatură, semnalizatoare, traductoare); în proporţie de 99% acestea sunt aduse de peste hotare, „până şi robineţii sunt din import. Dar în rest facem noi”.

Cât priveşte previziunile pentru anul în curs, deşi volumul de lucru este mare, încasările nu vor ajunge la acelaşi nivel ca în 2022 (55,9 mil. euro), pentru că lucrările au termen lung de execuţie, şi vor fi finalizate în 2024, an în care cifra de afaceri va urca iar.

La capitolul noutăţilor, antreprenorul spune că în ultimii ani a fost dezvoltată mult partea de prelucrări mecanice cu comandă numerică. „Specialiştii ni-i «fabricăm» singuri, pentru că nu există operatori pentru maşini cu comandă numerică pregătiţi în şcoală. Nu există şcoli pentru aşa ceva. Am fost nevoiţi să ne calificăm singuri sudorii, operatorii CNC, şi mi-e teamă că o să extindem activitatea de a ne forma personal. Pentru că la angajare nu mai vine nimeni. Absolvenţii şi cei care au o diplomă (care nu serveşte la mare lucru pentru că tot nu ştiu nimic), nu ştiu unde se duc. Cred că se ocupă de alte lucruri”, declară Ioan Simion. Tot el spune că în domeniul în care activează telemunca nu se poate aplica, „la noi trebuie să butonezi strungul sau maşina, în niciun caz telefonul şi calculatorul. Tineretul crede că dacă ştie să umble pe «mobil», meseria asta e uşoară, dar când îl pun să apese pe un buton la strung îl tamponează şi reparaţia costă mii de euro”.

Ioan Simion îşi aminteşte cum a ales calea antreprenoriatului. După Revoluţie, când situaţia economică era incertă, se întreba ce-ar putea face dacă este concediat. Aşa că în 1991 s-a gândit să-şi facă o firmă, dar spune franc că nu ştia mai nimic. „Dacă mă uit pe codurile CAEN pe care le-am ales atunci, cred că am copiat toată lista. Nu ştiam ce voi face, chiar dacă am început cu cea mai complicată piesă dintr-o maşină – şurubul. După ce am luat prima comandă pentru şuruburi mi-am dat seama că până să încasez banii, trebuie să cumpăr material, să plătesc salarii, mi-am dat seama că mai trebuie echipamente”, rememorează Simion gândurile de la începutul drumului ca antreprenor. Şi-a dat seama că era singur, nemaifiind – ca la întreprinderea de stat – o parte dintr-un sistem de lucru. „Când toate sunt în cârca ta, nu e simplu. Mai ales dacă azi pregăteşti de lucru – comenzi, contracte –mâine rămâne gol în producţie. În primul an am avut 2-3 angajaţi, la criza din 2008 aveam 1.600 de oameni”.

Câmpineanul evaluează că în prezent se numără printre cei mari mari contractori ai OMV. „Mai sunt şi alţii, dar pe domenii mai înguste, noi putem să facem o lucrare complexă, mai luăm şi noi subcontractori pentru partea de betoane, de exemplu. Noi ne ocupăm de partea de metal, de echipamente. Noi trebuie să facem echipamentele să funcţioneze. Acesta este atuul nostru”, explică Simion care adaugă că marja de profit a firmei se plasează în jur de 3-4% din cifra de afaceri.

Un „copil” de crescut. „La un moment dat, am zis că profitul Confindului trebuie folosit. Mi-am pus problema ce să fac cu aceşti bani – să dezvolt afacerea până la infinit nu consideram că e necesar pentru că sunt nişte limite pe care nu le poţi depăşi cu una cu două”, explică antreprenorul. A identificat două domenii ca fiind interesante pentru viitor: sănătatea şi agricultura. Ca urmare, s-a hotărât să facă un spital (Sanconfind) şi a investit şi în agricultură, dar după şapte ani a decis să renunţe la această activitate, care s-a dovedit nerentabilă.

Sanconfind, care are 58 de medici dintre care 27 angajaţi permanenţi şi restul colaboratori, se adresează populaţiei din Câmpina până la Predeal şi spre Bucureşti, pentru că în această zonă nu există niciun alt spital privat; ca pondere, cei mai mulţi pacienţi sunt din Câmpina, Ploieşti şi Bucureşti. Nu s-a gândit niciodată că spitalul poate funcţiona doar pentru angajaţii Confind, pentru că 1.000 de oameni nu sunt suficienţi. Cinci dintre medici sunt români care au lucrat în Belgia, în Franţa, Canada, UK şi s-au hotărât să se întoarcă, „nu de dragul meu, dar în România şi au considerat că spitalul – după ce l-au vizitat şi analizat din toate punctele de vedere, medical vorbind că pe medic nu îl interesează partea financiară, toţi au fost mulţumiţi”, spune antreprenorul care completează că atunci când a investit în orice aspect legat de spital, a ales „Mercedesul din domeniu”.

Un avantaj al spitalului se leagă de terapiile de recuperare cu apă sărată, pentru care a trebuit să concesioneze un teren pentru a exploata resursa de apă. „Partea de recuperare cu apă sărată constituie un avantaj net pentru noi pentru că în Bucureşti nu există varianta de recuperare cu apă sărată, ci doar în alte zone – Techirghiol”.

Au trecut aproape opt ani de când spitalul a fost pus în funcţiune, treptat, pentru că nu antreprenorul a aşteptat să fie complet construit şi echipat, pentru că ar fi fost imposibil de recrutat brusc personalul, ajuns acum la 200 de angajaţi. La început veniturile au fost mai mici pentru că activitatea era mai restrânsă, dar în momentul de faţă am ajuns la aproape tot ce s-a prevăzut – avem vreo 20 de specialităţi. „Abia acum consider că spitalul a ajuns la nivelul la care ne-am imaginat că trebuie să fie”. Şi tot acum se întrevede orizontul de break-even, care ar fi fost atins anul acesta, dacă nu ar fi intervenit majorările de taxe şi de preţuri la energie, gaze şamd. În primele nouă luni ale acestui an faţă de 2022, creşterea cifrei de afaceri a spitalului este de 11%, cifră care se regăseşte şi în previziunile pentru întregul an. Dar şi cheltuielile au crescut. Previziunile pentru anul în curs se referă la încasări de 27 de milioane de lei, faţă de 25 de milioane de lei în 2022. „E o creştere lentă, fără fluctuaţii mari. Pe timpul pandemiei a mers mai bine la noi decât la alte spitale, pentru că nu erau primiţi la stat”, afirmă antreprenorul, care se aşteaptă ca în următorii ani avansul cifrei de afaceri să se plaseze la circa 10% pe an. Anul trecut 100.000 de pacienţi au trecut pragul spitalului, iar aşteptările pentru 2023 se referă la un total de  120.000 de pacienţi. „Sunt foarte mulţumit de activitatea medicală. Sunt mai bucuros când constat că cineva care şi-a pus proteză la genunchi, de pildă, se simte foarte bine şi îl văd mergând normal peste un an. Sunt mai bucuros decât că dacă spitalul ar fi rentabil”, spune Ioan Simion.

Întrebat dacă e dispus să renunţe la spital, antreprenorul spune hotărât: „Nu vreau să vând nimic. Am făcut spitalul ca să ajut oamenii şi cât timp va trăi Confindul, va acoperi cheltuielile sau pierderile”.

Un nou orizont. Şi cum antreprenorul gândeşte diverse strategii în avans, a sesizat o oportunitate. „Am constatat că în România există ROMARM. În general, întreprinderile militare au dotare veche, îmbătrânită, oamenii au ieşit la pensie sau sunt în pragul retragerii. Iar noi putem face lucrările cerute de ei, pentru că avem dotarea necesară”, suţine Ioan Simion. A încercat ani de zile să înceapă o cola­borare cu ROMARM pentru produse, echipamente, piese de schimb. Povesteşte că nu ştia că vor începe războaie, „dar îmi părea rău că ştim să facem, avem dotare, avem oameni. Ne-am autorizat pentru a participa ca subcontractori – pentru că nu avem experienţă similară şi nu am fi primiţi la licitaţie – pentru maşimi 4×4 blindate, ca un ARO blindat”, afirmă antreprenorul care completează că Confind trebuie să lucreze în primă fază ca subcontractor, pentru o anumită parte din echipamente. „Îmi place că sunt pretenţii diferite faţă de industria civilă, lucruri deosebite, interesante tehnologic. Sper să evoluăm. Am făcut dotări suplimentare, cum ar fi o maşină de debitare a tablei cu laser, cu o tehnică diferită faţă de cum procedăm în momentul de faţă, o presă de 800 de tone forţă”, afirmă antreprenorul care adaugă că este vorba despre maşini uriaşe şi importante în procesul de execuţie al pieselor. Ca nivel de investiţie, cele două echipamente au costat peste 1,2 milioane de euro. Au fost achiziţionate şi alte lucruri mai mărunte – necesare la verificări, la măsurători. „Am început timid, pe o direcţie nouă dar cred că va creşte afacerea în zona asta”.

În rest – deopotrivă la Confind şi Sanconfind – nu mai sunt necesare investiţii majore, ci doar, atunci când e necesar, pentru modernizare.

Şi la întrebarea pe care o califică drept „abruptă”, legată de dificultăţi pe parcursul antreprenoriatului, spune, în treacăt, că „am avut un singur caz, dar nu pot să spun că este un capăt de ţară. Ne-a comandat un italian un cazan pe biomasă (cu rumeguş, coji de floarea-soarelui etc.) şi ne-a lăsat cu el în curte. Am cheltuit vreo 2,8 milioane de euro şi nu l-am valorificat, dar sper să o rezolvăm. E un incident în activitatea noastră, deşi mai lucrasem cu el înainte”.

Care este cea mai mare reuşită în afaceri? „Că am stat în picioare 32 de ani, indiferent de ce s-a întâmplat în economia românească. Să ne uităm la alte întreprinderi private care au apărut şi dispărut în câţiva ani, s-au tranformat, spart, închis. Confind are căutare.” Iar povestea afacerii va continua şi pe termen lung, pentru că fiul său, Cristi Simion, care lucrează la Confind, îi va urma.

SURSA:https://www.businessmagazin.ro/actualitate/afaceri/cine-este-antreprenorul-roman-ce-nu-fost-niciodata-in-criza-desi-are-22187066

Lasă un răspuns