Economia divizată a naţiunii: cozile la pâine vs. cei care-şi permit să-şi facă pâine acasă

Într-o naţiune americană divizată în profunzime, pandemia a adâncit şi mai mult inegalităţie sociale şi economice. Iar inegalităţile, alături de rasism şi polarizare, erodează democraţia, pericolul fiind ştirbirea acesteia, după cum o arată atacurile asupra Capitoliului de la Washington, clădirea care adăposteşte legislativul SUA. Bloomberg a făcut o incursiune în profunzimea inechităţilor economice cu un reportaj intitulat „Economia divizată a naţiunii: cozile la pâine vs. cei care-şi permit să-şi facă pâine acasă”.

Economia este poporul. Alături de cei 19 milioane de oameni infectaţi şi peste 330.000 de persoane ucise de pandemia de Covid-19 în SUA, mai sunt milioane ale căror vieţi au fost întoarse pe dos de colapsul economic provocat de aceasta. Cine ia la pas străzile din partea de est a Clevelandului, se conectează la un grup de Facebook care îi ajută pe cei rămaşi fără loc de muncă să obţină beneficii de şomaj sau discută la telefon cu membrii clasei muncitoare din mediul rural care de curând au devenit dependenţi de ajutoare alimentare va da peste o economie care iese din criză mai dezechilibrată decât era.

Oamenii din clasa de mijloc se chinuie să-şi asigure hrană, adăpost şi un venit decent. În acelaşi timp, alţii se bucură de creşterea preţurilor locuinţelor, de noi modele de muncă şi de plăcerea coacerii pâinii. Aceasta este America în pandemie – iar cei ce urmează sunt personaje care îi spun povestea.

Donna Swangler este obişnuită să-i ajute pe ceilalţi în timpul sărbătorilor. În pandemie, acest lucru înseamnă administrarea unui grup pe Facebook cu mai mult de 19.000 de întreprinzători şi muncitori de ocazie, mulţi dintre ei încercând să navigheze prin sistemul ajutoarelor de şomaj. De asemenea, înseamnă că îşi are propriile griji în legătură cu plata chiriei şi facturilor.

Swangler a început anul crezând că ea, soţul ei Bryan şi cei trei copii ai lor, cu vârste cuprinse între 7 şi 16 ani, vor putea în cele din urmă să strângă  bani şi să-şi consolideze locul în clasa de mijloc americană. Sfârşitul de an a prins-o acasă, în Bensalem, Pennsylvania, aşteptând să afle când va începe să primească din nou ajutoare de şomaj şi cât va primi familia în bonuri de masă.

„Banii puşi deoparte nu mai există ”, spune Swangler, 42 de ani, o antreprenoare independentă a cărei muncă constând în scanarea documentelor de acasă a încetat atunci când oamenii n-au mai putut să mai meargă la birouri. „Totul depinde de ceea ce aduce soţul meu. Dacă nu putem acoperi chiria şi mâncarea, vom începe să rămânem datori. Mi-e frică de ce se va întâmpla. Nu avem unde să mergem dacă nu putem trăi aici.“

La începutul lunii decembrie, când numărul de cazuri de Covid-19 a crescut în ţinutul Bucks, iar lumea n-a mai apelat la serviciile de zugrav ale soţului ei, doamna Swangler a atins limita de 39 de săptămâni pentru  cecurile cu ajutoare de şomaj de 195 dolari care au ţinut-o pe linia de plutire. Un nou plan de salvare al Congresului, de 900 de miliarde de dolari, pe care preşedintele Trump l-a ţinut ostatic de Crăciun a adus 300 de dolari în plus pe săptămână. Dar chiar şi după ce Trump a semnat actul legislativ, banii au rămas la câteva săptămâni distanţă de familia Swangler. O cerere pentru bonuri de masă a fost suspendată deoarece incertitudinea cu privire la veniturile soţului ei a făcut dificil de calculat cât ar trebui să primească familia. Cu o săptămână înainte de Crăciun, funcţionarul care s-a ocupat de caz încă nu ştia cât să-i aprobe din cauza dezbaterilor care se prelungeau în Congres.

Necazurile familiei Swangler reflectă nu doar modul în care recuperarea economică a SUA s-a oprit, ci şi cât de dependentă a devenit aceasta de programele de salvare ale guvernului. Problemele sugerează şi câte familii şi companii se confruntă cu noua lume a speranţelor reduse.

Nici chiar un ritm de recuperare mai bun decât era de aşteptat în al treilea trimestru nu a reuşit să recupereze terenul pierdut în urma prăbuşirii economice din 2020. Economia SUA a terminat anul 2020 probabil, cu aproximativ 5% mai mică, decât ar fi fost dacă nu era pandemia. Nivelul de ocupare a forţei de muncă din noiembrie, de 57%, a fost cel mai scăzut din mai 1983.

Doamna Swangler speră că va lucra din nou. A căutat să se întoarcă la un post cu normă întreagă de asistentă medicală după ce mezinul familiei a intrat la clasa întâi. În urmă cu un an îşi lustruia CV-ul. Acum, acesta este un vis îndepărtat, deoarece copiii ei sunt ocupaţi în majoritatea zilelor şcolare cu lecţii online pe care ea trebuie să le supravegheze. „Nu cred că este vreo posibilitate în viitorul apropiat”, spune Swangler.

Între timp, o redresare a pieţelor financiare a dus la creşterea avuţiei nete agregate a americanilor, pe măsură ce bogaţii au devenit şi mai bogaţi. Mulţi din cei din clasa de mijloc care au scăpat de impactul economic al pandemiei îmbrăţişează noi moduri de lucru, în contextul în care propria lor avuţie a crescut.

Însă pentru milioane de americani, ce e mai rău urmează probabil să vină. O multitudine de indemnizaţii de şomaj, moratorii de evacuare, asistenţă pentru chirii şi programe de ajutor la plata ipotecii i-au ajutat pe mulţi să acopere facturile lunare. Unele dintre aceste beneficii sunt extinse. Planul de salvare semnat în cele din urmă de Trump a extins un moratoriu pentru evacuări şi a autorizat mai mult ajutor pentru chiriaşi. Însă activiştii pentru locuinţe sunt încă îngrijoraţi că va urma un val de evacuări.

Până la sfârşitul lunii ianuarie, Denisa Cole şi cei patru copii ai ei, cu vârste cuprinse între 2 şi 20 de ani, pot fi daţi afară din casa lor. Denisa riscă evacuarea chiar dacă în decembrie a reuşit, cu ajutorul mai multor programe, să plătească cei peste 7.000 de dolari pe care îi datora la chirie, restanţe care s-au acumulat după ce şi-a pierdut slujba de menajeră la un hotel Hyatt Place în martie.

Beneficiile de şomaj au ajutat, mai ales atunci când Cole primea de la guvern un supliment de 600 de dolari pe săptămână la cei 189 de dolari oferiţi ca ajutor de la stat. Un cec de stimulare de 1.200 de dolari pe care l-a primit s-a dus în cea mai mare parte pe plata celor 750 de dolari pe care îi datora pentru chiria aferentă lunii martie. Dar atunci când aceste beneficii suplimentare au dispărut, s-au dus pe apa sâmbetei şi speranţele ei de a ajunge la zi cu plăţile. Cole nu este singură. Potrivit U.S. Census,  unul din şase chiriaşi din ţară este în urmă cu plata a aproape jumătate din cât datorează. În această situaţie sunt mai mult de 4 milioane de oameni, care în decembrie se temeau că vor fi forţaţi să se mute din casele lor în următoarele două luni.

Cole spune că nu ar deranja-o să plece din casa îmbătrânită din partea de est a Clevelandului în care stă cu familia ei acum. Prin acoperiş curge apă, iar coşul de fum nu este de încredere. Un raton trăieşte în subsol. Există şi gândaci supărători. Însă pata unui caz de evacuare pe punctajul de credit şi lipsa de opţiuni înseamnă că acest lucru nu va fi uşor, chiar şi după ce a început să lucreze la un nou loc de muncă în decembrie la un magazin de reduceri.

Cole a încheiat anul la distanţă mare de locul în care intenţiona să fie la început. Sperase că slujba ei de menajeră la hotel îi va aduce în cele din urmă stabilitate şi calificative care într-o zi s-ar putea traduce într-o locuinţă proprie. „Încercam să mă mut şi să fiu proprietar de locuinţă pentru prima dată”, spune Cole. „Pentru prima dată părea că totul merge în această direcţie.”

Nici chiar un ritm de recuperare mai bun decât era de aşteptat în al treilea trimestru nu a reuşit să recupereze terenul pierdut în urma prăbuşirii economice din 2020. Economia SUA a terminat anul 2020, probabil, cu aproximativ 5% mai mică decât ar fi fost dacă nu era pandemia. Nivelul de ocupare a forţei de muncă din noiembrie, de 57%, a fost cel mai scăzut din mai 1983.

Cole are motive întemeiate să-şi dorească să fie proprietar. Creşterea preţurilor locuinţelor şi capacitatea de a refinanţa creditele ipotecare la rate de dobânzi foarte scăzute înseamnă că mulţi proprietari suburbani au înregistrat o creştere a avuţiei lor nete în acest an.

Disparitatea dintre venituri care s-a extins în 2020 nu se referă doar la bursele de acţiuni şi la preţurile locuinţelor. Cei mai afectaţi de criză şi-au văzut veniturile scăzând şi economiile epuizate chiar dacă datele statistice oferă o imagine mai roz asupra economiei. Acest lucru este adevărat chiar şi în locuri precum Florida şi Sunbelt care au ales să acorde prioritate menţinerii deschise a economiei.

Craig Barnette a revenit la lucru ca toboşar profesionist în Jacksonville, Florida. Însă este la limită cu banii. Într-un an obişnuit, el şi trupa sa cu influenţe sudice, JJ Gray & Mofro, ar susţine 100 sau mai multe concerte. În 2020 au susţinut mai puţin de 20, iar 2021 nu pare normal.

Datele agenţiei guvernamentale de recensământ publicate în noiembrie arată că veniturile din munca salariată au scăzut anul acesta pentru aproximativ jumătate dintre cei care trăiesc în gospodării cu venituri mai mici de 100.000 de dolari pe an. Pentru cei care câştigă peste 200.000 de dolari pe an, cifra este mai mică de o treime. Aproape 40% dintre cei care câştigă mai puţin de 50.000 de dolari pe an au spus că se aşteaptă ca veniturile lor să scadă în luna următoare. Economistul Ernie Tedeschi de la Everie ISI spune că aceste lucruri arată cine poartă povara crizei. În noiembrie, treimea inferioară a gospodăriilor americane în funcţie de venit câştiga cu 17% mai puţin decât în urmă cu un an, dacă nu este luată în calcul asistenţa guvernamentală de urgenţă, cum ar fi indemnizaţiile de şomaj. Motivul: locuri de muncă pierdute sau program de lucru redus.

Barnette, în vârstă de 45 de ani, s-a recuperat după ce a făcut Covid-19 într-o formă care a necesitat internarea în vară. În timp ce asigurarea de sănătate a acoperit toate costurile, cu excepţia a 2.500 de dolari din factura de peste 75.000 de dolari pentru tratamentul său, el va avea de plătit costurile economice ceva mai mult timp. Barnette şi soţia sa au câştigat aproximativ 55.000 de dolari înainte de taxe în 2019. Anul acesta veniturile lor au scăzut la aproape jumătate, chiar şi cu indemnizaţiile de şomaj pe care le-a primit timp de câteva luni şi cu un împrumut federal de urgenţă de 21.000 de dolari pe care a putut să-l obţină şi pe care va trebui în cele din urmă să-l ramburseze. Înscrierea într-un program de asistenţă la plata ipotecii i-a ajutat familia să supravieţuiască. Însă va trebui să înceapă din nou să îşi plătească ipoteca anul viitor, când veniturile sale vor fi probabil mai mici decât în 2019. „Latura mea optimistă spune că lucrurile vor reveni la normal, posibil până la sfârşitul anului 2021”, spune Barnette. „Dar, mai realist, va fi în 2022.”

Între timp, clasa bogată a Americii şi-a văzut averile crescând. Cei mai bogaţi 100 de oameni din SUA au adăugat aproximativ 600 de miliarde de dolari la avuţiile lor în 2020, suficient pentru a trimite un cec de 2.800 de dolari fiecărui adult din ţară. Unul dintre norocoşi, Elon Musk de la Tesla, a încheiat anul 2020 de şase ori mai bogat decât era la început.

Unele dintre cele mai persistente imagini ale crizei economice au fost despre noile cozi la pâine ale Americii: maşini aliniate pe distanţe de kilometri pentru a aştepta să le vină rândul la mâncare gratuită.

Înainte de pandemie, aproximativ una din 10 persoane care trăiesc în gospodării cu probleme financiare spunea că nu are întotdeauna suficientă mâncare, potrivit datelor U.S. Census. În acest an, raportul a crescut la 1 din 5, în ciuda ajutoarelor date de guvern şi de ONG-uri.

Criza durează de suficient timp pentru ca grupul de advocacy Feeding America (Hrănim America) să estimeze că peste 50 de milioane de americani vor încheia anul depinzând de ajutorul guvernului sau de cel al organizaţiilor caritabile locale.

În Lancaster, Pennsylvania, Jaime Torres şi-a văzut afacerile odată înfloritoare cu tratamente faciale, extensii de gene şi modelare corporală prăbuşindu-se din cauza lockdownului impus de guvern în martie. De aceea, ea şi-a petrecut toamna învăţând cum să navigheze într-o nouă realitate în care depinde de donaţiile pentru băncile de alimente. Acest lucru înseamnă o mulţime de conserve de fasole, sos pentru spaghete şi paste şi nu prea multe legume proaspete. Şi o mulţime de programări şi reguli complicate. „Totul este diferit şi nu poţi merge în acelaşi loc de două ori”, spune ea. „Trebuie literalmente să ţopăi de colo până colo şi să mergi la un centru diferit de fiecare dată.”

O afacere care anul trecut a făcut 75.000 de dolari a dispărut. Puţinii clienţi pe care îi tratează în magazia care este acum studioul ei sunt în mare parte asistente medicale care nu pot purta machiaj când lucrează şi îşi doresc ca „sprâncenele şi genele să arate frumos”, spune Torres. „Asta e tot ce ele pot arăta lumii, evident, pentru că au o mască pe faţă toată ziua.”

Pentru Torres, 2020 a fost „anul ruinei financiare, anul în care mi-a fost furată viaţa”. A făcut o histerectomie cu o săptămână înainte de Crăciun şi îşi face griji că operaţia o va lăsa cu datorii noi de zeci de mii de dolari. În drumul de la spital spre casă a aflat că şi-a pierdut al doilea bunic din cauza Covid-19. Acum, Torres speră să poată trece de la ajutoarele de şomaj pe termen scurt la asistenţa socială. Solicitarea ei pentru bonuri de masă a avut succes, iar ea s-a calificat deja pentru asistenţă la plata utilităţilor.

Noua viaţă a lui Torres este în contrast puternic cu traiul din gospodăriile care au supravieţuit crizei într-o formă mai bună. Vânzările de făină pentru pâine şi de  drojdie către cei care şi au descoperit pasiunea de brutar au crescut în acest an. La fel şi achiziţiile de pachete complete pentru gătit şi de produse necesare meselor acasă.

Retailerii online, precum Goldbelly, susţinuţi de diferiţi investitori, au devenit salvatori pentru restaurantele aflate în dificultate din întreaga ţară. Acest lucru se datorează faptului că cei care au evitat pagubele economice majore au cheltuit generos pe orice, de la stridii din Maine la fripturi din Kansas City. Sau pe coacerea pâinii.

SURSA:https://www.businessmagazin.ro/actualitate/economia-divizata-a-natiunii-cozile-la-paine-vs-cei-care-si-permit-19871435

Lasă un răspuns